Umanismul secular reprezinta o forta vitala in lumea contemporana. Acum, el se afla supus unui atac nejustificat si lipsit de masura, din diferite direcþii. Aceasta declaratie apara doar acea forma de umanism secular care sustine explicit democratia. Se opune tuturor formelor de credinta ce cauta justificare supranaturala in favoarea propriilor valori, sau in favoarea vreunei dictaturi.Umanismul democratic si secular a fost o forta puternica in cultura noastra. Idealurile sale pot fi gasite inca la filozofii, oamenii-de-stiinta si poetii Greciei si Romei clasice, in vechea lume chineza confucianista, la miscarea Carvaka din India, precum si in alte traditii intelectuale si etice respectabile. Secularismul si umanismul au fost eclipsate de-a lungul Evului Mediu – cand pietatea religioasa a erodat increderea umanitatii in propria-i capacitate de a-si rezolva problemele. Au reaparut puternic in timpul Renasterii, prin reafirmarea valorilor seculare si umane in literatura si arte, si din nou in secolele 16-17 prin dezvoltarea stiintei moderne si a conceptiei naturaliste asupra universului, iar influenta lor poate fi gasita in secolul 18 – in Epoca Ratiunii si Iluminism.Umanismul democratic si secular a inflorit, creativ, in vremurile moderne, odata cu cresterea libertatii si a democratiei. Milioane si milioane de indivizi au sprijinit idealurile sale, au trait vieti pline de sens, si au contribuit la edificarea unei lumi mai umane si mai democratice. Perspectiva moderna a umanismului secular a condus la aplicarea stiintei si tehnologiei pentru imbunatatirea conditiei umane. Ceea ce a avut un efect pozitiv in reducerea saraciei, suferintei si bolilor in atatea regiuni ale lumii, in cresterea longevitatii, dezvoltarea transporturilor si comunicatiilor, in a face viata posibila pentru tot mai multi oameni. A condus la emanciparea a sute de milioane de sub povara credintei oarbe si-a fricii de superstitie, contribuind la educarea lor, la imbogatirea vietii.Umanismul secular a dat un impuls ca oamenii sa-si rezolve problemele cu inteligenta si perseverenta, sa depaseasca frontiere geografice si sociale, sa extinda aria explorarii si aventurii umane. Din pacate, astazi ne confruntam cu o serie de tendinte antiseculare: reaparitia religiilor dogmatice, autoritare; un crestinism fundamentalist, literal si doctrinar; influenta crescanda si inflexibila a clerului musulman in Orientul Mijlociu si Asia; reafirmarea autoritatii ortodoxe – din partea papalitatii Romano-Catolice; iudaismul nationalist-religios; sau revenirea la religii obscurantiste in Asia.Noi culte irationale, deopotriva cu credinte stranii, in ocult si paranormal, precum credinta in astrologie, reincarnare, sau puterile misterioase ale mediumurilor – se dezvolta in multe societati occidentale. Asemenea dezvoltari urmeaza aparitiei – in prima parte a sec. 20 – a miscarilor intolerante, mesianice si totalitare, cvasireligioase, ca fascismul si comunismul. Acesti activisti religiosi nu numai ca sunt responsabili de mare parte din teroarea si violenta lumii de azi, dar stau in calea rezolvarii multor probleme globale.Paradoxal, unii critici ai umanismului secular sustin ca este o filozofie periculoasa. Unii declara ca este “periculos moral” – deoarece promoveaza libertatea individului, altii ca trece cu vederea “injustitia” – pentru ca apara sistemul legal democratic. Noi – cei care sprijinim umanismul democratic si secular – negam aceste acuzatii, bazate pe neintelegere si interpretari gresite, si cautam sa schitam un set de principii pe care majoritatea noastra le impartaseste.Umanismul secular nu este o dogma sau un credo. Exista multe diferente de opinie intre umanistii seculari, in destule privinte. Totusi, exista un consens liber asupra catorva teme. Intelegem ca civilizatia moderna este amenintata de forte opuse ratiunii, democratiei si libertatii. Multi credinciosi impartasesc desigur cu noi credinta in valorile umanismului secular si ale democratiei – si ii primim alaturi in apararea acestor idealuri.1. Libertatea de cercetarePrimul principiu al umanismului democratic si secular este sustinerea acestei libertati. Ne opunem oricarei tiranii asupra mintii umane, oricaror incercari ale institutiilor ecleziastice, politice, ideologice sau sociale, de a restrange libera-cugetare. In trecut, asemenea tiranii au fost instituite de catre biserici si state, pentru a intari edictele bigotilor religiosi. De-a lungul agitatei istorii a ideilor, institutiile consacrate – deopotriva publice si particulare – au incercat sa cenzureze cercetarea independenta, sa impuna ortodoxia asupra credintelor si valorilor, sa excomunice ereticii si sa extermine necredinciosii. Astazi, lupta pentru libertatea de cercetare imbraca noi forme. Ideologiile sectare au devenit noile teologii – care folosesc partidele politice si guvernele in misiunea lor de a distruge opiniile dizidente. Libertatea de cercetare impune recunoasterea libertatilor civile, adica o presa libera, comunicare libera, dreptul de a organiza partide de opozitie si de a forma asociatii voluntare, si libertatea de a cultiva si publica rezultatele libertatii stiintifice, filozofice, artistice, literare, morale si religioase. Ne cere sa toleram diversitatea opiniilor si sa respectam dreptul indivizilor de a-si exprima credintele – oricat de nepopulare ar fi acestea – fara prohibitii sociale sau legale, ori frica de sanctiuni. Cu toate ca putem tolera puncte de vedere contrare, aceasta nu inseamna ca sunt imune la cercetare critica. Axioma de baza a celor ce cred in libertatea de cercetare este aceea ca adevarul e mai probabil sa fie descoperit atunci cand exista oportunitatea de a schimba liber opinii contrare; schimbul-insusi e adesea la fel de important ca si rezultatul. Ceea ce se aplica nu doar stiintei si vietii de-zi-cu-zi – ci si politicii, economiei, eticii, si religiei.2. Separarea Bisericii de StatDatorita angajamentului fata de libertate, umanistii seculari cred in principiul separarii bisericii de stat. Lectiile istoriei sunt clare: oriunde o religie sau o ideologie obtine o pozitie dominanta in stat, opiniile minoritare sunt in primejdie. O societate pluralista, mai democratica, permite sa fie auzite toate punctele de vedere. Orice incercare de a impune o conceptie exclusivista a Adevarului, Pietatii, Virtutii sau Justitiei – asupra intregii societati – este o violare a libertatii de cercetare. Autoritatilor clericale nu ar trebui sa li se permita sa-si impuna legal propriile vederi parohiale – fie acestea morale, filozofice, politice, educationale sau sociale – asupra restului societatii. Dupa cum nici veniturile provenite din impozite nu ar trebui sa fie deturnate in sprijinul unor institutii religioase sectare. Atat indivizii, cat si asociatiile voluntare ar trebui sa fie liberi sa accepte sau sa respinga orice credinta, si sa-si sprijine aceste convingeri cu orice resurse au la dispozitie, fara a fi obligati prin impozitare sa sustina acele credinte religioase pe care le resping. De asemenea, proprietatile bisericii ar trebui sa devina parte a venitului public, fara a fi exceptate de la impozitare. Juramintele religioase obligatorii, sau rugaciunile in institutiile publice (politice sau educationale), reprezinta si ele o violare a principiului separarii. Astazi, religii teiste si nonteiste concureaza pentru audienta. Din pacate, in tarile comuniste puterea statului este folosita pentru a impune o ideologie intregii societati, fara a tolera exprimarea unor vederi critice sau eretice. Iata aici o forma moderna, seculara, a violarii principiului de separare.3. Idealul libertatiiExista numeroase forme de totalitarism in lumea moderna – seculare sau nu – iar noi ne opunem tuturor acestora. Ca secularisti democratici, aparam deopotriva idealul libertatii, nu doar libertatea de constiinta si credinta fata de interesele ecleziastice, politice si economice care incearca sa-l inabuse, dar si libertatea politica autentica, decizia democratica fondata pe regula majoritatii si respectul fata de drepturile minoritatilor si autoritatea legii. Sustinem nu doar libertatea fata de controlul religios, ci si fata de controlul guvernamental sovinist. Aparam drepturile umane fundamentale, inclusiv dreptul la viata, libertate si cautarea fericirii. In viziunea noastra, o societate libera ar trebui de asemenea sa incurajeze libertatea economica, opunandu-I doar acele restrictii absolut necesare interesului public. Ceea ce inseamna ca indivizii si grupurile ar trebui sa fie liberi sa concureze pe piata, sa se organizeze in sindicate, sa-si urmeze carierele si ocupatiile fara imixtiunea deplasata a controlului politic centralizat. Dreptul la proprietatea privata este un drept uman – fara de care celelalte drepturi sunt fara valoare. Acolo unde devine necesar ca o democratie sa limiteze aceste drepturi, limitarea trebuie justificata prin consecinte de natura sa intareasca structura drepturilor omului.4. Morala bazata pe inteligenta criticaConceptiile etice ale umanismului secular au fost criticate de catre teistii religiosi fundamentalisti. Umanistul secular recunoaste rolul central al moralitatii in viata; intr-adevar, etica a fost dezvoltata ca domeniu al cunoasterii umane cu mult inainte ca religiile sa-si intemeieze sisteme morale bazate pe autoritate divina. Zona eticii a oferit o lista eminenta de ganditori ce au contribuit la dezvoltarea sa: de la Socrate, Democrit, Aristotel si Epicur, la Spinoza, Erasmus, Hume, Voltaire, Kant, Bentham, Mill, G. E. Moore, Bertrand Russell, John Dewey si altii. Exista o puternica traditie filozofica ce sustine ca etica este un domeniu separat de cercetare, ca judecatile etice pot fi formulate independent de religia revelata, ca fiintele umane pot cultiva ratiunea practica si intelepciunea si – prin aceasta – dobandi vieti pline de virtute si merite. Mai mult, filozofii au accentuat necesitatea de a cultiva sensibilitatea fata de dreptatea sociala si fata de obligatiile si responsabilitatile individului in raport cu ceilalti. Iata de ce, secularistii neaga necesitatea ca etica sa fie derivata din credinta religioasa, sau afirmatia ca cei fara religie ar fi imorali. Pentru umanistii seculari, comportamentul etic este – sau ar trebui sa fie – judecat de catre ratiunea critica, iar telul lor este crearea unor indivizi autonomi si responsabili, capabili sa decida singuri in viata – pe baza unei bune intelegeri a comportamentului uman. Etica laica nu trebuie sa fie antisociala, subiectiva sau promiscua, nici nu conduce la prabusirea standardelor morale. Cu toate ca sustinem toleranta fata de diversitatea stilurilor de viata si a comportamentelor sociale – nu credem ca acestea sunt deasupra criticii. Nici nu consideram ca vreo biserica ar trebui sa-si impuna conceptia despre virtute si pacat, comportament sexual, casatorie, divort, control al nasterii sau avort, si sa le legifereze pentru restul societatii. Ca umanisti-seculari, noi credem in rolul fundamental al fericirii aici-si-acum. Ne opunem moralitatii absolutiste, dar totusi sustinem ca se pot atinge standarde obiective, se pot descoperi valori si principii etice – in cursul dezbaterilor pe teme de moralitate. Etica secular-umanista sustine ca este posibil ca oamenii sa duca vieti pline de sens si sanatate, pentru ei-insisi ca si pentru altii, fara a fi nevoie de porunci religioase sau contributii pentru cler. A existat un mare numar de secularisti si umanisti distinsi, care au demonstrat actiunea principiilor morale prin propria lor viata si opera: Protagoras, Lucretius, Epicur, Spinoza, Hume, Thomas Paine, Diderot, Mark Twain, George Eliot, John Stuart Mill, Ernest Renan, Charles Darwin, Thomas Edison, Clarence Darrow, Robert Ingersoll, Gilbert Murray, Albert Schweitzer, Albert Einstein, Max Born, Margaret Sanger, si Bertrand Russell, printre altii.5. Educatia moralaCredem ca dezvoltarea morala trebuie urmarita la copii si tineri. Nu credem ca vreo secta anume poate revendica valori fundamentale ca fiind exclusiv ale ei; de aceea este de datoria educatiei publice sa se ocupe de aceste valori. In acord cu aceasta, sustinem educatia morala in scoli, conceputa astfel incat sa dezvolte aprecierea calitatilor morale, a inteligentei, si construirea caracterului. Dorim sa incurajam oriunde e posibil dezvoltarea constiintei morale si a capacitatii de-a alege liber si a intelege consecintele acestui act. Nu credem ca este moral sa botezam copii, sa “confirmam” adolescenti, sau sa impunem crezuri religioase unor tineri ce nu sunt capabili sa consimta. Desi copiii ar trebui sa invete despre istoria practicilor etice religioase, mintile lor tinere nu ar trebui indoctrinate prin credinta inainte de a fi suficient de mature pentru a-i evalua meritele pe cont propriu. Trebuie retinut ca umanismul secular nu e atat un tip de moralitate, cat o metoda pentru explicarea si descoperirea principiilor etice rationale.6. Scepticism fata de religieCa umanisti seculari, suntem in general sceptici fata de supranatural. Recunoastem importanta experientei religioase: a acelei experiente care confera sens vietii umane. Negam, totusi, ca asemenea experiente au legatura cu supranaturalul, Suntem neincrezatori fata opiniile traditionale asupra lui Dumnezeu si a divinitatii. Interpretarile simbolice si mitologice ale religiei slujesc adesea ca si cai de intelegere pentru o minoritate sofisticata – lasand cea mai mare parte a omenirii impotmolita in confuzii teologice. Consideram universul ca un spatiu dinamic al fortelor naturale – care pot fi cel mai eficient intelese prin intermediul investigatiei stiintifice. Suntem intotdeauna deschisi fata de descoperirea unor noi posibilitati si fenomene in natura. Totusi, consideram conceptiile traditionale asupra existentei lui Dumnezeu ca fiind fie lipsite de sens, fie nedemonstrate, fie tiranice. Umanistii seculari pot fi agnostici, atei, rationalisti sau sceptici, insa toti considera ca nu exista suficiente argumente in sprijinul tezei ca universul ar contine un sens divin. Ei resping ideea ca Dumnezeu a intervenit miraculos in istorie, sau ca s-a revelat pe sine catorva alesi, sau ca poate salva pacatosi. Ei considera ca barbatii si femeile sunt liberi si responsabili pentru propriile destine, si ca nu pot cauta salvarea intr-o Fiinta transcendenta. Respingem divinitatea lui Isus, misiunea divina a lui Moise, Mohammed, si-a altor profeti si sfinti mai recenti, ai diverselor secte si culte. Nu acceptam ca fiind reale interpretarile Vechiului si Noului Testament, Coranului, sau altor asa-zise documente sacre, oricat de importante ar fi din punct de vedere literar. Religiile sunt fenomene sociale cu tendinte de proliferare, iar miturile religioase au persistat multa vreme in istoria noastra. Desi oamenii au aflat in religii o sursa de inaltare si usurare, nu consideram ca enunturile teologice sunt adevarate. Religiile au avut contributii negative si pozitive – in dezvoltarea civilizatiei. Cu toate ca au ajutat in constructia spitalelor si scolilor si, cateodata, au incurajat spiritul iubirii si caritatii, multe dintre ele au provocat suferinta – prin intoleranta aratata celor ce nu le impartaseau dogmele si crezurile. Unele religii au fost fanatice si represive, afectand sperantele oamenilor, limitandu-le aspiratiile, cauzand razboaie religioase si violenta. Desi fara indoiala ca au ajutat celor napastuiti si muribunzi – dandu-le speranta intr-o viata vesnica – pe de alta parte au nascut frica si anxietate. Nu am descoperit vreo dovada in privinta unui “suflet” separat, care ar exista dinainte de nastere si ar supravietui mortii. Trebuie de aceea sa fim de acord ca viata morala poate fi traita si fara iluziile nemuririi si reincarnarii. Fiintele umane pot dobandi increderea necesara pentru a-si imbunatati conditia, pentru a trai util si cu sens. 7. RatiuneaPrivim cu ingrijorare la atacurile nonseculare recente, la adresa ratiunii si stiintei. Suntem devotati metodelor rationale ale cercetarii, logicii si argumentarii in dezvoltarea cunoasterii si testarea propozitiilor. Tinand seama de failibilitatea mintii umane – suntem deschisi modificarii oricaror principii, inclusiv a celor ce guverneaza cercetarea, considerand ca ele pot necesita continue corectari. Nu suntem atat de naivi incat sa ne inchipuim ca ratiunea si stiinta pot rezolva cu usurinta toate problemele umane, insa consideram ca pot aduce o contributie insemnata la cresterea cunoasterii umane, ca sunt de ajutor omenirii. Nu cunoastem ceva care sa poate inlocui cultivarea inteligentei umane.8. Stiinta si tehnologiaConsideram ca metoda stiintifica – desi imperfecta – e totusi cel mai eficace mod de intelege lumea. De aceea, asteptam de la stiintele naturale, biologice, sociale si behavioriste cunoasterea in ce priveste universul si locul omului intr-ansul. Astronomii si fizicienii moderni au descoperit noi si incitante dimensiuni ale universului: ei au permis omenirii sa exploreze universul prin intermediul calatoriei spatiale. Biologia impreuna cu stiintele sociale si behavioriste au extins cunoasterea comportamentului uman. Ne opunem de aceea, din principiu, oricaror incercari de a limita sau cenzura cercetarea stiintifca, fara vreun motiv consistent. Suntem, bineinteles, constienti de abuzurile si consecintele asupra sistemului ecologic, pe care o tehnologie prost aplicata le poate genera, insa indemnam la rezistenta impotriva incercarilor negandite de a limita evolutia stiintifico-tehnologica. Apreciem uriasele beneficii pe care stiinta si tehnologia (mai ales cercetarea fundamentala si aplicata) le pot aduce omenirii, insa deopotriva recunoastem necesitatea de a echilibra avansul stiintifico-tehnologic prin dezvoltarea culturala a artei, muzicii si literaturii.9. EvolutiaAstazi, teoria evolutiei este din nou atacata de fundamentalistii religiosi. Desi nu se poate spune ca teoria evolutiei si-a atins forma finala, sau ca ar constitui un principiu infailibil al stiintei – este totusi sprijinita de o cantitate impresionanta de descoperiri, din numeroase stiinte. Exista poate cateva diferente semnificative, in paradigmele evolutioniste actuale; insa evolutia speciilor este sustinuta de o asemenea cantitate de dovezi, incat este dificil sa o respingi. Iata de ce dezaprobam incercarile fundamentalistilor (mai ales in SUA) de a invada salile de curs – pretinzand ca teoria creationista sa fie fie studiata de elevi, si cerand includerea ei in manualele de biologie. Este o amenintare serioasa deopotriva la adresa libertatii academice si a integritatii procesului educational. Suntem de parere ca trebuie sa li se acorde creationistilor libertatea de a-si exprima pozitia in societate. Mai mult, nu negam rolul insemnat pe care studiul teoriilor creationiste il poate juca in cadrul cursurilor de religie si istoria ideilor; insa e o inselatorie sa prezentam un articol de credinta religioasa drept un adevar stiintific, si sa impunem curriculumului stiintific o asemenea doctrina. Daca ar avea succes, creationistii ar putea submina puternic insasi credibilitatea stiintei.10. EducatiaDin perspectiva noastra, educatia ar trebui sa fie metoda fundamentala de a construi societati umane, libere si democratice. Scopurile educatiei sunt numeroase: transmiterea cunoasterii; pregatirea pentru diverse ocupatii, cariera si cetatenie; incurajarea dezvoltarii morale. Printre telurile sale vitale ar trebui sa se numere stradania de a dezvolta aptitudinea inteligentei critice, deopotriva in individ si comunitate. Din nefericire, in ziua de azi scolile sunt tot mai mult inlocuite de mass-media – ca sursa principala de informatie si educatie publica. Desi mediul electronic ofera ocazii nemaiintalnite pentru acumulari si satisfactii culturale, ca si oportunitati deosebite de invatare – s-a produs o anume redirectionare a telurilor sale. In societatile totalitare, media serveste ca vehicul de propaganda si indoctrinare. In societatile democratice, televiziunea, radioul, filmele si publicatiile de larga raspandire prea adesea se coboara la un nivel deplorabil – devenind o banala irosire de timp. E intr-adevar nevoie sa ridicam standardele gustului si aprecierii. De un interes aparte pentru secularisti este faptul ca media (mai ales in SUA) este incontrolabil dominata de tendinte pro-religioase. Parerile exprimate de predicatori, pastori, sau propagandisti religiosi nu sunt in general contrazise, iar conceptia seculara nu are ocazia de a se face auzita. Consideram ca directorii si producatorii de televiziune au obligatia sa echilibreze balanta si sa-si revizuiasca programele. Exista, intr-adevar, o sarcina ampla, pe care toti cei ce cred in umanismul democratic si secular o vor recunoaste – anume necesitatea de a ne angaja intr-un program pe termen lung, menit sa restructureze educatia publica si sa exprime relevanta perspectivei seculare asupra conditiei umane. Concluzie:Umanismul democratic si secular este mult prea important pentru civilizatie, ca sa fie abandonat. Persoanele rezonabile vor recunoaste cu siguranta profundele sale contributii la prosperitatea umana. Suntem totusi inconjurati de profeti ai apocalipsei si dezastrului, gata oricand sa dea timpul inapoi – ei fiind anti-stiinta, anti-libertate, anti-om. Dimpotriva, mentalitatea secular-umanista e fundamental pozitivista, privind catre viitor cu speranta, mai degraba decat inapoi cu disperare Suntem hotarati sa raspandim idealurile ratiunii, libertatii, oportunitatilor individuale si colective, si democratiei, in intreaga lume. Problemele pe care omenirea le va infrunta in viitor – la fel ca si cele din trecut – vor fi fara-doar-si-poate complexe si dificile. Insa, daca e sa le depaseasca, va fi doar prin curaj si mobilizarea resurselor. Umanismul secular isi pune speranta in inteligenta umana – mai degraba decat in sprijinul divin. Suntem sceptici cu privire la mantuire, damnare, sau reincarnare, si abordam conditia umana in termeni realisti: fiintele umane sunt responsabile pentru destinul lor. Credem ca e posibila crearea unei lumi mai umane, bazate pe metodele ratiunii si principiile tolerantei, compromisului, si depasirea diferentelor.Recunoastem necesitatea modestiei intelectuale, si a dorintei de a ne revizui credintele sub efectul criticii. Astfel, e uneori posibil sa ajungem la consens. Desi emotiile isi au rolul lor, nu trebuie sa ne lasam prada sperantelor vane de salvare, evadarii in iluzie ori in ideologii ale pasiunii si violentei. Deplangem dezvoltarea credintelor sectare intolerante, care favorizeaza ura. Intr-o lume cuprinsa de obscurantism si irationalism este vital ca ideile cetatii seculare sa ramana vii. Publicata in 1980 de Consiliul pentru Umanism Democratic si Secular (acum Consiliul pentru Umanism Secular)O declaratie a Umanismului Secular – a fost schitata de Paul Kurtz, editor al publicatiei Free Inquiry.O declaratie a Umanismului Secular a fost semnata de urmatoarele persoane:(Cu toate ca noi cei care semnam declaratia nu suntem neaparat de acord cu toate clauzele sale – totusi sustinem telurile sale generale si directia, si consideram ca este important sa fie enuntate si implementate. Apelam la toti simpatizantii care ne aproba pozitia, pentru sprijin in incercarea de a mentine vie dedicatia fata de principiile libertatii de cercetare si ale conceptiei secular-umaniste. Consideram ca declinul acestor valori poate avea consecinte ingrozitoare pentru viitorul civilizatiei pe aceasta planeta.) United States Of America George Abell (professor of astronomy, UCLA) John Anton (professor of philosophy, Emory University) Khoren Arisian (minister, First Unitarian Society of Minneapolis) Isaac Asimov (science fiction author) Paul Beattie (minister, All Souls Unitarian Church; president, Fellowship of Religious Humanism) H. James Birx (professor of anthropology and sociology, Canisius College) Brand Blanshard (professor emeritus of philosophy, Yale) Joseph L. Blau (Profelsor Emeritus of Religion, Columbia) Francis Crick (Nobel Prize Laureate, Salk Institute) Arthur Danto (professor of philosophy, Columbia University) Albert Ellis (executive director, Institute for Rational Emotive Therapy) Roy Fairfield (former professor of social science, Antioch) Herbert Feigl (professor emeritus of philosophy, University of Minnesota) Joseph Fletcher (theologian, University of Virginia Medical School) Sidney Hook (professor emeritus of philosophy, NYU, fellow at Hoover Institute) George Hourani (professor of philosophy, State University of New York at Buffalo) Walter Kaufmann (professor of philosophy, Princeton) Marvin Kohl (professor of philosophy, medical ethics, State University of New York at Fredonia) Richard Kostelanetz (writer, artist, critic) Paul Kurtz (Professor of Philosophy, State University of New York at Buffalo) Joseph Margolis (professor of philosophy, Temple University) Floyd Matson (professor of American Studies, University of Hawaii) Ernest Nagel (professor emeritus of philosophy, Columbia) Lee Nisbet (associate professor of philosophy, Medaille) George Olincy (lawyer) Virginia Olincy W. V. Quine (professor of philosophy, Harvard University) Robert Rimmer (novelist) Herbert Schapiro (Freedom from Religion Foundation) Herbert Schneider (professor emeritus of philosophy, Claremont College) B. F. Skinner (professor emeritus of psychology, Harvard) Gordon Stein (editor, The American Rationalist) George Tomashevich (professor of anthropology, Buffalo State University College) Valentin Turchin (Russian dissident; computer scientist, City College, City University of New York) Sherwin Wine (rabbi, Birmingham Temple, founder, Society for Humanistic Judaism) Marvin Zimmerman (professor of philosophy, State University of New York at Buffalo) Canada Henry Morgentaler (physician, Montreal) Kai Nielsen (professor of philosophy, University of Calgary) France Yves Galifret (executive director, Union Rationaliste) Jean Claude Pecker (professor of astrophysics, College de France, Academie des Sciences) Great Britain Sir A.J. Ayer (professor of philosophy, Oxford University) H.J. Blackham (former chairman, Social Morality Council and British Humanist Association) Bernard Crick (professor of politics, Birkbeck College, London University) Sir Raymond Firth (professor emeritus of anthropology, University of London) James Herrick (editor, The Free Thinker) Zheres A. Medvedev (Russian dissident; Medical Research Council) Dora Russell (Mrs. Bertrand Russell) (author) Lord Ritchie Calder (president, Rationalist Press Association) Harry Stopes-Roe (senior lecturer in science studies, University of Birmingham; chairman, British Humanist Association) Nicholas Walter (editor, New Humanist) Baroness Barbara Wootton (Deputy Speaker, House of Lords) India B. Shah (president, Indian Secular Society; director, Institute for the Study of Indian Traditions) V. M. Tarkunde (Supreme Court Judge, chairman, Indian Radical Humanist Association) Israel Shulamit Aloni (lawyer, member of Knesset, head of Citizens Rights Movement) Norway Alastair Hannay (professor of philosophy, University of Trondheim) Yugoslavia Milovan Djilas (author, former vice president of Yugoslavia) M. Markovic (professor of philosophy, Serbian Academy of Sciences & Arts and University of Belgrade) Svet. Stojanovic (professor of philosophy, University of Belgrade)
