Solidaritatea pentru libertatea de constiinţă

Scrisoare deschisă către

Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării

de susţinere a necesităţii retragerii simbolurilor religioase

din instituţiile publice de învăţământ

          Apreciind că deciziile CNCD reprezintă o contribuţie deosebită pentru evoluţia democratică a României şi considerând că audierea domnului Emil Moise, în ziua de marţi, 14 noiembrie 2006, ora 13.00, în cadrul actualei cauze analizate de Colegiul director al CNCD privind retragerea simbolurilor religioase din instituţiile publice de învăţământ, vizează o problemă extrem de importantă, cu implicaţii majore la nivel naţional, de vreme ce se referă la respectarea dreptului fundamental la libertatea de gândire, conştiinţă şi religie, semnatarii acestei scrisori înţelegem să vă transmitem următoarele observaţii:

            Neutralitatea confesională a instituţiilor publice de învăţământ reprezintă o condiţie absolut necesară pentru crearea un mediu şcolar nediscriminatoriu şi asigurarea unei atmosfere tolerante, cu risc minim de apariţie a tensiunilor ideologice sau religioase. Egalitatea de tratament între elevii şi profesorii care aparţin diferitelor confesiuni, asociaţii sau grupări religioase, sau care sunt teişti, ateişti, agnostici sau indiferenţi, decurge atât din principiul constituţional al egalităţii în drepturi prevăzut de Articolul 4 din Constituţie, cât şi din garanţia absolută şi interdicţia imixtiunii statului asupra gândirii, opiniilor şi credinţelor religioase, prevăzute de Articolul 29.

Prezenţa simbolurilor religioase pe pereţii sălilor de curs (cu excepţia orelor de religie al căror caracter facultativ este stabilit prin lege în condiţiile Articolului 32 (7) din Constituţie şi prin art. 9 din Legea Învăţământului), pe holuri şi în cancelariile şcolilor publice reprezintă o discriminare, cel puţin faţă de elevii şi profesorii care nu împărtăşesc convingerile religioase semnificate de simbolurile respective. De asemenea, este incompatibilă cu un mediu educaţional pluralist şi neutru pe care statul este obligat să îl asigure în şcolile publice. Rolul unui stat democratic este acela de a asigura acest cadru de neutralitate şi egalitate. Dreptul de a alege şi asigura educaţia religioasă a copiilor până la vârsta de 16 ani (cu consultarea acestora), revine exclusiv părinţilor sau tutorilor, în conformitate cu Articolul 29 (6) din Constituţie, respectiv, Articolul 5 din Declaraţia Naţiunilor Unite cu privire la Eliminarea Oricărei Forme de Discriminare şi Articolul 14 din Convenţia privind Drepturile Copilului, la care România este parte. Începând cu vârsta de 16 ani, conform Legii Drepturilor Copilului nr. 272/2004, art. 25 (3), tinerii au dreptul să îşi aleagă singuri religia.

Pe lângă discriminarea reprezentată de simbolurile religioase în instituţiile publice de învăţământ, considerăm că prezenţa acestora afectează şi principiile neutralităţii statului în raport cu cultele religioase şi al egalităţii dintre culte, alterându-se caracterul secular al statului român şi al învăţămîntului public. Orice fiinţă umană, indiferent de opţiunile sale religioase şi de conştiinţă are aceleaşi drepturi, iar în instituţiile publice nimeni nu poate fi tratat drept cetăţean de rang secund şi obligat să accepte afişarea unor simboluri cu care nu se identifică, iar adoptarea unui anumit set de simboluri religioase poate constitui o formă de prozelitism susţinută de stat.

Libertatea de gândire, conştiinţă şi religie este un drept fundamental al fiinţei umane care trebuie respectat şi asumat de orice stat democratic. În marea majoritate a ţărilor europene şi în Statele Unite acest principiu este recunoscut, în instituţiile publice nefiind permise astfel de încălcări ale acestui drept prin prezenţa simbolurilor religioase sau îndoctrinarea elevilor. Menţionăm în acest sens jurisprudenţa instanţelor germane care au declarat neconstituţională etalarea crucii sau a crucifixului în şcolile publice neconfesionale (BverfG din 16.05.1995, numărul: 1 BvR 1087/91 citare: BVerfGE 93,1), respectiv, obligarea unei părţi la a pleda împotriva propriei opţiuni religioase şi ideologii, într-o sală de judecată în care erau prezente simboluri religioase (BverfG din 17.07.1973, numărul 1 BvR 308/69, citare: BVerfGE 35,366). În acelaşi sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în Buscarini şi ceilalţi c. San Marino (1999), interpretează Articolul 9 din Convenţia Europeană a Drepturilor şi Libertăţilor Fundamentale, în sensul sancţionării ingerinţei statului prin forţarea la depunerea unui jurământ religios la intrarea în funcţie, în cazul în care acest jurământ contravine opţiunilor religioase personale.

Persoanele şi organizaţiile semnatare ale acestei scrisori respectă autonomia cultelor religioase din România aşa cum este ea garantată constituţional şi totodată subliniază interdicţia din Articolul 29 (1) din Constituţia României care prevede că: „Nimeni nu poate fi constrâns să adopte o opinie ori să adere la o credinţă religioasă, contrare convingerilor sale.” Învăţământului public din România trebuie să i se asigure caracterul secular, neutru şi echidistant, iar cultelor religioase dreptul de a-şi educa credincioşii, în lăcaşele de cult sau în şcoli confesionale, în spiritul cultului respectiv.

Semnatarii acestei scrisori înţelegem să ne solidarizăm cu argumentele
principiale, constitutionale şi legale prezentate de domnul Emil Moise în petiţia adresată CNCD, în calitate de părinte şi de cadru didactic, şi să anunţăm public că îi susţinem demersul.

            Sperăm ca decizia Colegiului director al CNCD cu privire la necesitatea retragerii simbolurilor religioase din instituţiile publice de învăţământ să devină o garanţie pentru exercitarea libertăţii de gândire, conştiinţă şi religie în România. În acest fel, ea va avea implicaţii pozitive de durată privind evoluţia democratică a României spre o societate pluralistă şi tolerantă în care respectarea şi afirmarea drepturilor fiinţei umane reprezintă temeiul şi scopul acţiunilor autorităţilor publice. 

Bucureşti, 13 noiembrie 2006

Semnatari:

Alexandru Crişan şi Monica Dvorski - Centrul Educaţia 2000+

Andrei Ursu - Fundaţia Gheorghe Ursu

Cătălin Teniţă - Societatea Culturală Noesis

Cristian Pîrvulescu – Asociaţia Pro Democraţia

Doina Jela – Asociaţia Jurnaliştilor Independenţi din România

Dorina Năstase - Centrul Român de Studii Globale

Gabriel Andreescu – Centrul de Studii Internaţionale

Gabriel Penciu - Asociatia Culturală şi Amicală Română de la Strasbourg

Ghenadie Brega - Asociatia Hyde Park

Joanne Richardson - Asociatia D Media, Cluj

Ioana Avădani – Centrul pentru Jurnalism Independent

Ion Bogdan Lefter

Iustina Ionescu – Centrul de Resurse Juridice

Liviu Andreescu

Mihaela Miroiu

Mihai Burcea – Miliţia Spirituală

Mircea Toma

Răzvan Martin – Agenţia de Monitorizare a Presei 

Remus Cernea – Solidaritatea pentru libertatea de conştiinţă

Renate Weber

Romaniţa Iordache – ACCEPT

Ruxandra Costescu - membră Indymedia România

Roxana Teşiu - Centrul Parteneriat pentru Egalitate

Smaranda Enache – Liga Pro Europa

Contact:

Remus Cernea – Solidaritatea pentru libertatea de conştiinţă

remuscernea@gmail.com   0727.583.594

www.humanism.ro