Solidaritatea pentru libertatea de constiinţă

            În atenţia: doamnei Preşedinte Directorul General, Maria Ţoghină

          Ref: O nouă apelare a SRR, cu titlu de plângere prealabilă (demersului în instanţă), ca urmare a răspunsului formulat de instituţie (nr. 118 din 23 august 2007) la cererea „Solidarităţii pentru libertatea de conştiinţă” privind „Difuzarea ilegală a rugăciunilor religioase la începutul şi sfârşitul programelor radiofonice ale posturilor publice”.

Subscrisa Asociaţia “Solidaritatea pentru Libertatea de Conştiinţă”, cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor la Cabinet Individual de Avocatură „Angelo Miu”, cu sediul în Bucureşti, Şos. Colentina nr. 4, bl. 3, sc. A, et. 6, ap. 27, sector 2, vă supune atenţiei următoarele:

          Răspunsul instituţiei dumneavoastră la cererea pe care am formulat-o privind oprirea de la difuzare a rugăciunii “Tatăl nostru” la începutul şi sfârşitul progamelor posturilor publice, nu este, în opinia noastră, de natură să rezolve problema semnalată în cadrul legal în temeiul căruia v-am apelat.

          Societatea Română de Radiodifuziune nu este o autoritate a statului, dar fiind „un serviciu public autonom, de interes naţional”, sub controlul Parlamentului[1], este, prin organizare, scopuri şi obligaţii[2], asimilabilă instituţiilor publice. Instituţia dumneavoastră serveşte interesul public şi este finanţată prin fonduri bugetare. Obligaţiile statuate în legea de organizare a Societăţii Române de Radiodifuziune prevăd „respectarea ordinii constituţionale din România” precum şi a legislaţiei în vigoare. Politica editorială a posturilor publice nu poate face, aşadar, abstracţie de caracterul secular al statului român şi de drepturile fundamentale ale tuturor cetăţenilor acestei ţări. Această neutralitate confesională a statului prevăzută de Constituţie şi de Legea cultelor[3] implică faptul că instituţiile publice nu pot fi partizane faţă de vreun cult sau religie.

 Informarea corectă şi imparţială[4] a cetăţenilor României privind activitatea cultelor din România se poate face prin intermediul unor emisiuni dedicate fenomenului religios care prezintă în mod neutru activităţile şi evenimentele religioase ale mai multor culte, creştine sau nu (însă petiţia noastră către SRR nu vizează emisiunile consacrate fenomenului religios). Difuzarea rugăciunii creştine „Tatăl nostru” la începutul şi sfârşitul programelor, alături de Imnul naţional, afirmă asumarea unei direcţii religioase de către postul public de radio şi o asociere a întregului program al postului public cu religia creştină. Astfel, postul public capătă o marcă de ordin religios nefirească, ilegală şi neconstituţională într-un stat secular. În logica separării dintre stat şi biserică intră şi faptul că instituţiile publice iar, în acest caz, posturile publice de radio, nu pot avea o atitudine manifestă de promovare a unei religii.

 Neutralitatea confesională a statului s-ar goli de conţinut dacă instituţiile sale şi posturile publice de radio şi televiziune ar acţiona contrar. Politica dumneavoastră editorială de a difuza la începutul programelor rugăciunea „Tatăl Nostru” este, aşa cum am arătat mai sus, contrară acestor prevederi legale.

          Vă adresăm aşadar rugămintea de a respecta neutralitatea confesională a statului român şi de a opri difuzarea rugăciunii „Tatăl nostru” la începutul şi sfârşitul programului posturilor publice de radio, în caz contrar asociaţia noastră urmând a se adresa instanţelor competente pentru a stopa această încălcare a legii.