Prima pagină Contact Harta site

Solidaritatea pentru libertatea de constiinţă

Asociație
Rapoarte
Știri
Video
Acțiuni
Revista presei
Campania 'Salvați Parcul Carol'
Articole
Studii
Documente
Despre umanism și secularitate
Legislație
Filosofie
Organizații umaniste și seculare
Sprijina Solidaritatea
Arhiva
Contact



Salvați Parcul Carol, Salvați Statul de Drept
9 martie 2004

SALVAȚI PARCUL CAROL, SALVAȚI STATUL DE DREPT

 

O problemă de principiu

Ca organism autonom, Biserica Ortodoxă Română are dreptul să își dorească și să construiască o ctitorie precum “Catedrala Mântuirii Neamului”. BOR nu poate însă alege căi de împlinire a acestui proiect care afectează Bucureștiul și principiile de administrare a vieții publice. Cu atât mai puțin ar fi legitim ca instituțiile statului să se alăture proiectului prin decizii și activități ce încalcă principiile statului de drept.

Deși nu contestăm dreptul ierarhilor actuali ai BOR de a-și urma proiectul, considerăm că atât soluțiile concrete alese, cât și proiectul în sine, ridică numeroase și importante semne de întrebare. Mai întâi, considerăm că Biserica Ortodoxă interpretează inadecvat istoria anterioară a ideii unei “Catedrale a Mântuirii Neamului”, în sensul că desfășurarea evenimentelor ar susține construirea catedralei dincolo de orice obiecții. În trecut, ridicarea unei Catedrale s-a împiedicat de lipsa resurselor într-un stat întotdeauna prea sărac pentru astfel de proiecte grandioase. Banii strânși pentru Catedrală s-au risipit fără respectarea voinței donatorilor. Relevant simbolic ar fi și faptul că, atunci când a fost nevoie, Ministrul Cultelor și Instrucțiunii Publice, Spiru Haret, a preferat să investească mai curând în educație decât în Catedrală. Schimbarea României la sfârșitul secolului al XIX-lea s-a făcut prin sprijinirea de către stat a unor monumente ale modernității precum lăcașele de învățământ, și nu a unor construcții confesionale. Concluzia acestei istorii ar fi deci contrară interpretării BOR amintite.

Niciodată nu s-a pus problema distrugerii unei porțiuni din București înainte ca banii pentru Catedrală să fi fost strânși, demonstrându-se astfel că monumentul ortodox ar putea fi ridicat. Niciodată nu a început pregătirea amplasamentelor fără ca resursele necesare Catedralei să fi fost acoperite. A face altminteri înseamnă să tratezi cu dispreț interesele bucureștenilor. Considerăm că astăzi, când societatea românească vede în includerea României în proiectele paneuropene interesul național fundamental, gândirea societății românești în logica “mântuirii neamului” este anacronică. Într-o vreme când lipsa resurselor face zilnic victime, umane și instituționale, direcționarea energiilor spre construcții religioase gigantice sărăcește societatea nu doar financiar, ci și spiritual și civic. Este inacceptabil să construiești prin distrugerea monumentelor și parcurilor într-un oraș care duce lipsă și de unele, și de celelalte.

Caracterul anticonstituțional al Hotărârii guvernamentale prin care se atribuie BOR o parte însemnată din Parcului Carol

Guvernul României a transmis terenul aflat în proprietate publică a statului în administrarea Patriarhiei BOR prin Hotărârea nr. 468 din 18 aprilie 2003. Conform Art. 1:

“(1) Terenul proprietate publică a statului, în suprafață de 52.700 mp, situat în municipiul București, Calea Șerban Vod㠖 Parcul Carol, sectorul 4, având datele de identificare prevăzute în anexa care face parte integrantă din prezenta hotărâre, se transmite din administrarea Consiliului General al Municipiului București în administrarea Patriarhiei Bisericii Ortodoxe Române, pentru Catedrala Mântuirii Neamului.”

De asemenea, conform aliniatului (2), "Imobilul din Parcul Carol - fost Monument al Eroilor Comunisti (dezafectat) - … se transmite din administrarea Regiei Autonome "Administrația Patrimoniului Protocolului de Stat" în administrarea Patriarhiei Bisericii Ortodoxe Romane.”

Dar conform cu Art. 136 din Constituția României, bunurile proprietate publică sunt inalienabile și nu pot fi date decât “în administrarea regiilor autonome ori instituțiilor publice”, sau pot fi eventual "concesionate ori închiriate". Acest principiu este reluat în Legea nr. 213/1998, unde Art. 11 (1) enunță următoarele: “Bunurile din domeniul public sunt inalienabile, insesizabile și imprescriptibile”, iar în Art. 12 (1): “Bunurile din domeniul public pot fi date, după caz, în administrarea regiilor autonome, a prefecturilor, a autorităților administrației publice centrale și locale, a altor instituții publice de interes național, județean sau local.”

Conform Art. 11 (2) al aceleiași legi “Actele juridice încheiate cu încălcarea prevederilor alin. (1) privind regimul juridic al bunurilor din domeniul public sunt lovite de nulitate absolută.”

În concluzie, având în vedere faptul că Biserica Ortodoxă Română nu are cum să întrunească calitățile necesare conform legii pentru a putea lua în administrație bunurile din domeniul public, Hotărârea guvernamentală nr. 468/2003 este un act fără putere. Atribuirea Parcului Carol în administrarea Bisericii Ortodoxe Române se dovedește ilegală și anticonstituțională și, ca atare, este lovită de nulitate absolută.

Susținem acțiunea judecătorească inițiată de Primăria Generală a Capitalei împotriva Hotărârii nr. 468/2003 și considerăm ilegală începerea lucrărilor de demolare a Monumentului Eroilor Comuniști înainte de pronunțarea justiției.

 

Distrugerea Parcului Carol din perspectiva protecției patrimoniului

Monumentele istorice proprietate publică a statului sau a unităților administrativ-teritoriale sunt inalienabile, imprescriptibile și insesizabile și pot fi date numai în administrarea instituțiilor publice. Legea 422/2001 privind protecția monumentelor istorice se referă la intervențiile asupra monumentelor istorice în sensul că acestea “pot constitui cauză de utilitate publică" (Art. 2 (2)). În sensul legii, intervențiile ce se efectuează asupra monumentelor istorice sunt lucrările de cercetare, construire, extindere, reparare, consolidare, conservare, restaurare, amenajări peisagistice, lucrările de întreținere și iluminarea interioară și exterioară de siguranță și decorativă, executarea de mulaje de pe componente ale monumentelor istorice, amplasarea definitivă sau temporară de împrejmuiri, construcții de protecție, schimbări ale destinației monumentelor istorice, strămutarea monumentelor istorice, amenajarea căilor de acces în zonele de protecție a monumentelor istorice (Art 22 (2)).

Intervenția asupra monumentelor istorice în sensul categoriilor enumerate este legitimă numai în măsura în care devine necesară protecției lor. Intervențiile, strămutarea ori schimbarea destinației monumentelor împotriva conservării lor constituie un abuz.

Dintre celelalte articole ale legii protecției monumentelor istorice relevante pentru cazul Parcului Carol amintim Art. 8 (1) care cere pentru fiecare monument istoric, instituirea unei zone de protecție menită conservării integrale a monumentului istoric și a cadrului său construit sau natural. Art. 10 (2) stipulează c㠓desființarea, distrugerea parțială sau totală, profanarea, precum și degradarea monumentelor istorice sunt interzise și se sancționează conform legii”. Toate aceste prevederi sunt contrare, în literă și în spirit, proiectului preconizat în comun de BOR și Guvern.

 

Monumentul Eroilor Comuniști

Conform proiectului BOR, însușit de Guvernul României, fostul Monument al Eroilor Comuniști ar urma să fie reamplasat. Dacă acesta constituie un obiect de patrimoniu, atunci mutarea sa este contrară protecției. Dacă nu reprezintă un obiect de patrimoniu, de ce se cheltuiesc atâția bani pentru mutarea sa, în loc de a fi distrus?

Comuniștii nu au dreptul la un monument al lor căci au fost promotori ai unor practici care intră în categoria crimelor împotriva umanității. În schimb, victimele regimului comunist sunt îndrituite să apere mărturiile a ceea ce s-a întâmplat. Construcția din Parcul Carol ar trebui tratată din perspectiva dreptului la memorie. Este firesc ca Monumentul Eroilor Comuniști să devină un muzeu dedicat victimelor regimului care a copleșit România vreme de peste 4 decenii. Muzeul de la Sighet, o inițiativă privată, nu poate suplini nevoia de simboluri în materie.

Prin Hotărârea nr. 125/2004 de finanțare a reamplasării monumentului, Guvernul a arătat că dispune de banii necesari pentru crearea acestui muzeu.

 

Afectarea Institutului Astronomic

Împotriva ridicării în Parcul Carol a unei Catedrale s-a exprimat, de mai multe ori, și conducerea Institutul Astronomic al Academiei Române. Aceasta este preocupată atât de "poluarea luminoasă" pe care un astfel de lăcaș, odată ridicat, ar produce-o Institutului învecinat, cât și de poluarea generată de șantier. Institutul Astronomic are interese pe care poate să și le apere inclusiv în justiție. Ținem însă să subliniem atitudinea de superioritate cu care a fost tratată comunitatea științifică în momentul în care unii cercetători au invocat interesele și necesitățile ei. Considerăm că acest caz arată limpede că a sosit timpul ca oamenii de știință să reclame respectul societății a cărei prosperitate stă și pe umerii lor. Susținem proiectul Institutului de a face din Parcul Carol un Parc al Științei și Tehnicii.

 

Prin urmare, solicităm:

  • abrogarea deciziilor guvernamentale nr. 468 din 18 aprilie 2003 și nr. 125/2004;
  • încetarea imediată a lucrărilor sau pregătirilor de reamplasare a Munumentului Eroilor Comuniști, precum și abandonarea planului de a construi o Catedrală în Parcul Carol;
  • reconsiderarea de către BOR a unui proiect care – așa cum arată dezbaterea publică inițiată de primărie – este respins vehement de numeroși bucureșteni, printre care și un număr ridicat de creștini ortodocși
  • Hotărârea Guvernului din aprilie 2003 avea nevoie de aprobări ale instituțiilor cu competențe în domeniu. Cerem explicații privind poziția Ministerului Culturii și Cultelor, Institutului Național al Monumentelor Istorice, Oficiului Național al Monumentelor Istorice și Comisiei Naționale a Monumentelor Istorice.
  • Cerem ca suma de 40 de miliarde de lei, devenită disponibilă ca urmare a renunțării la proiectul inițial, să fie folosită pentru înființarea și deschiderea unui muzeu al regimului opresiv comunist.
  • retragerea guvernului dintr-un parteneriat cu o instituție religioasă care nu se justifică din rațiuni umanitare sau prin alte servicii publice oferite de Biserică.

 

Membrii Solidarității pentru Libertatea de Conștiință:

Mihai AGAPIE, Gabriel ANDREESCU, Liviu ANDREESCU, Péter BANYAI, Remus CERNEA, Smaranda ENACHE, Domnica MACRI, Lucian MÂNDRUȚĂ, Emil MOISE, Adrian NICULESCU, Anton NICULESCU, Dan PETRESCU, Mircea TOMA, William TOTOK, Paul TUMANIAN, Daniel VIGHI, Dinu ZAMFIRESCU, Vasile Dem ZAMFIRESCU.


<< Înapoi