Campania 'Salvaţi Parcul Carol'

Biserica Ortodoxă Română a susţinut că terenul pe care se află actualul Parc Carol i-ar fi aparţinut în trecut. Într-un comunicat oficial se spune “Terenul pe care s-a amenajat Parcul Carol a fost proprietatea Mitropoliei Ţării Româneşti încă de la sfârşitul secolului al XVIII-lea (…) Prin urmare, platoul din Parcul Carol ce a fost concesionat Patriarhiei Române poate fi considerată o retrocedare a unei mici părţi din proprietăţile confiscate Bisericii de regimuri totalitare.” De asemeni, Episcopul Vincenţiu Ploieşteanul a declarat într-o emisiunea televizată: "noi vorbim nu de Parcul Carol, care întreg parc a fost veche proprietate a Patriarhiei Române".

Afirmaţiile de mai sus nu au fost niciodată susţinute public de BOR cu documente şi conţin o serie de inexactităţi, opinia publică fiind indusă în eroare.

În hotărârile de guvern prin care, în mod ilegal şi anticonstituţional, se acordă BOR în administrare 5,27 ha din Parcul Carol, nu se vorbeşte de concesionarea terenului respectiv.

Terenul pe care se află astăzi Parcul Carol nu a fost în întregime o proprietate a Mitropoliei Ţării Româneşti cel puţin în ultimii 160 de ani. Hărţile şi documentele de arhivă sunt edificatoare în acest sens. Documente din anul 1846 arată că cel puţin pe o parte semnificativă dacă nu chiar pe întreg amplasamentul actual al monumentului, fost al eroilor comunişti, se aflau vii în proprietate particulară.

În 18 august 1869 consiliul municipal al oraşului decide construirea în Gradina Filaret a unei fântâni, în locul celei chioşc a Mitropolitului Filaret – care fusese dezafectată în 1863; o va face primarul Gh. Gr. Cantacuzino (mai ’69 – ian ’70) - deci la acea dată terenul se afla în proprietate publică.

În perioada iunie 1905 – iunie 1906 se pregateste o expoziţie generală, cu tripla ocazie a aniversării a 40 ani de domnie a Regelui Carol I, 25 de ani de la înfiinţarea regatului şi 1800 de ani de la cucerirea Daciei de către romani. Expoziţia va avea loc în Grădina Filaret. Peste 20 arhitecţi şi ingineri, conduşi de arhitectul peisagist francez Edmond Redont au lucrat la amenajarea parcului.

Discursul BOR se vrea poate o “invocare de legitimitate”. Acest pământ ne-a aparţinut, deci ar fi “firesc” să îl primim înapoi. Or, nici măcar acest enunţ nu este adevărat. Însă chiar dacă terenul ar fi aparţinut în perioada premodernă Mitropoliei Ţării Româneşti este absurd să ai astăzi pretenţii de retrocedare pentru aşa ceva. Referirea la “proprietati istorice” este lipsită de sens. Nu te vei putea opri niciodată într-un punct al istoriei, după o astfel de logică.

Administrarea se face către instituţii publice / regii autonome şi se face cu titlu gratuit. Concesiunea se face către persoane de drept privat, se face cu titlu oneros (pe bani) şi presupune o procedură mai complexă, cu licitaţie publică; se face pe o durată determinată maximă de 49 de ani.