Rapoarte

În fişierul ataşat mai jos este conţinutul întregului raport în format Word. Primele două capitole pot fi citite online. Raportul a fost finalizat pe data de 15 februarie 2006. Asociaţia a intenţionat să organizeze o conferinţă de presă la care să prezinte concluziile acestei cercetări. Programul aglomerat al membrilor a condus însă la amânări succesive ale preconizatei conferinţe, astfel că am decis să renunţăm la aceasta şi publicăm materialul pe site.  

RAPORT[1]

 Cu suportul financiar al The Institute for Humanist Studies, Albany, NY, USA

CUPRINS

1. Slujbele religioase oficiate ilegal în şcolile publice

2. Încălcarea caracterului facultativ al educaţiei religioase

3. Abuzuri asupra elevilor în timpul orelor de Religie ortodoxă

4. Atitudinea etno-naţionalistă a profesorilor de religie

5. Prezenţa simbolurilor religioase în şcolile publice

6. Dezinteresul şi necunoaşterea normelor de către autorităţile publice care au competenţe în materia educaţiei religioase

7. Presiuni, ameninţări, tratamente diferenţiate, victimizare: opunerea la cercetarea situaţiei din învăţământul religios din România

1. Slujbele religioase oficiate ilegal în şcolile publice

Din investigaţiile făcute de Solidaritatea pentru Libertatea de Conştiinţă (SLC) se poate aprecia că în mai mult de 90% din cele  peste 15 000 de unităţi şcolare[2], s-au desfăşurat slujbe religioase, la începutul anului şcolar 2005-2006. Am avut în vedere unităţile publice de învăţământ care, în conformitate cu legislaţia în vigoare, sunt obligate să păstreze neutralitatea religioasă şi să respecte (şi chiar să promoveze) libertatea de gândire, de conştiinţă şi de religie.

Cel puţin două aspecte merită a fi prezentate: pe de o parte, deschiderea anului şcolar are loc, de regulă, în timpul programului şcolar din prima zi de şcoală (program care, în conformitate cu programa şcolară, este obligatoriu), iar pe de altă parte copiilor nu li se cere părerea în privinţa participării la slujba religioasă[3].

Aceste aspecte trebuie coroborate cu faptul că şcolile publice din România, fiind neutre confesional (şi religios) nu au ca scop promovarea credinţei religioase, în general, şi cu atât mai puţin a unei anumite credinţe religioase. Doar prin excepţie unul dintre inspectorii şcolari generali care a răspuns la solicitarea Asociaţiei de a furniza informaţii cu privire la numărul unităţilor şcolare în care au avut loc slujbe religioase a menţionat că şcolile publice nu au ca menire susţinerea slujbelor religioase, acestea putând fi ascultate de copii, dacă (părinţii lor) doresc, în biserici şi nu în şcoli publice.

Din interviurile pe care Asociaţia le-a avut cu elevi/eleve sau cadre didactice din mai multe şcoli, a reieşit că slujbe religioase sau sfinţiri au loc în unităţile publice de învăţământ nu numai la începutul anului şcolar, ci şi cu alte ocazii. În una din unităţile şcolare din judeţul Buzău, directorul a vorbit despre intenţia de a sfinţi o aplicaţie de proiect cu preotul-profesor de religie din şcoală, înainte de a o expedia pentru a primi fonduri europene. Elevi/eleve şi cadre didactice ne-au declarat că nu numai o dată preotul a mers prin şcoală cu o icoană şi a stropit cu aghiasmă, iar persoanele care îl întâmpinau – elevi/eleve, cadre didactice, personal administrativ - trebuiau să sărute icoana.

Biserica Ortodoxă Română, prin salariaţii-preoţi pe care îi are angajaţi în instituţiile publice subordonate Ministerului Educaţiei şi Cercetării (MEC), blochează pe scurte perioade activitatea acestor instituţii prin manifestări religioase. Astfel, la data de 14.10.2006, cu ocazia sărbătorii religioase (ortodoxe) "Sfânta Paraschiva", începând cu ora 12:00 publicul nu a mai avut acces în sediul Inspectoratului Şcolar Judeţean Buzău pe motive de… sărbătoare religioasă. Programul de lucru afişat, pentru acea zi era 8:00-14:00 (zi de vineri). După ce reprezentantul SLC a insistat să i se permită accesul pentru depunerea unei petiţii, secretara a ieşit din sediu pentru a prelua petiţia, după care a adus, tot afară, numărul de înregistrare. Au fost cel puţin alte două persoane intervievate de Asociaţie, care, la poarta instituţiei, au declarat că nu li s-a permis accesul în instituţie şi că vor fi nevoite să revină în altă zi.

Solidaritatea pentru Libertatea de Conştiinţă a identificat numeroase situaţii în care preoţii angajaţi în inspectoratele şcolare judeţene, instituţii aflate în subordinea directă a Ministerului Educaţiei, îşi asumă, ilegal, atribuţii care îi depăşesc şi sunt repartizate, prin natura funcţiei, altor funcţionari.

Într-un exemplu - din mai multe cunoscute -, inspectorul şcolar pentru disciplina Religie, preot, din cadrul Inspectoratului Şcolar Buzău, a răspuns unei petiţii adresate inspectoratului Şcolar care făcea referire la drepturile copiilor din şcolile publice din Buzău. Persoanele care au obligaţia să răspundă la petiţiile adresate instituţiilor publice[4] sunt conducătorul instituţiei (sau persoana desemnată de acesta) şi şeful compartimentului care a soluţionat petiţia.

La solicitarea Asociaţiei, Inspectoratul Şcolar a precizat că nu l-a împuternicit pe inspectorul şcolar de Religie, pentru a semna răspunsurile la petiţii. De altfel, adresa de răspuns avea numai o singură semnătură, a inspectorului şcolar de Religie, preot, şi nu era ştampilată, deşi avea antetul instituţiei. Fapta reprezintă un exces de putere ce poate proba un abuz în serviciu.

Nu este singura situaţie în care preotul respectiv a reprezentat Inspectoratul Şcolar deşi se afla în conflict de interese. De altfel, preotul respectiv deţine şi funcţia de purtător de cuvânt al Inspectoratului Şcolar Buzău.

În luna decembrie, 2006, Asociaţia a intervievat un cadru didactic, profesor de istorie şi cultură civică, pensionar, din judeţul Brăila care, după ce a reuşit să îşi găsescă un post într-o comună din judeţul Vrancea, a fost nevoit să demisioneze şi să părăsească localitatea, deoarece nu s-a închinat şi nu a sărutat icoana la începutul anului şcolar, cu ocazia slujbei religioase ţinute în curtea şcolii şi a sfinţirii cancelariei. Asupra cadrului didactic respectiv s-au făcut presiuni atât la şcoală cât şi în familia care îl găzduia. Cadrul didactic respectiv a menţionat că este neoprotestant şi că nu putea fi obligat să îşi neglijeze valorile şi practicile propriei religii.

În urma incidentului, cadrul didactic s-a adresat Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării, de la care aşteaptă un răspuns.[5]

În luna ianuarie 2007, în cadrul Colegiului Agricol Buzău, 5 preoţi, inclusiv profesorul de Religie al şcolii au oficiat o slujbă de sfinţire a noului corp de clădire reconstruit şi consolidat în urma unor fonduri Phare. La slujbă, care a fost oficiată în timpul orelor, au fost prezente/prezenţi mai mult de 50 de eleve/elevi, reprezentantul părinţilor, cadre didactice şi personalul medical al unităţii şcolare. Cel puţin 10 eleve/elevi au declarat reprezentantului SLC că şi-au exprimat dorinţa de a părăsi evenimentul, dar au fost împiedicaţi de unele dintre cadrele didactice şi de unul din muncitorii unităţii şcolare.[6]  

Fapte se încadrează la categoria infracţiunilor şi a abuzurilor în serviciu contra interesului public şi a intereselor private.

De altfel, unul dintre membrii Asociaţiei, cadru didactic al unităţii şcolare, care nu avea ore în acel interval orar, dar care fusese la şcoală convocat la şedinţa consiliului profesoral, a fost împiedicat – de un muncitor aflat în stare de ebrietate – să urce la etajul la care se oficia slujba.

Un alt aspect preocupant este conţinutul ceremoniilor religioase care se desfăşoară în unităţile de învăţământ. Alături de informaţii care nu au putut fi verificate, iată mărturia unui elev despre desfăşurarea unei ceremonii de deschidere a anului şcolar:

La deschiderea şcolii a fost invitat şi Prea Sfinţitul Casian, episcopul Dunării de jos, care după ce a binecuvântat şcoala şi elevii care îi urmau cursurile a ţinut un discurs despre nocivitatea sectelor, despre gravul prejudiciu pe care acestea le provoacă în societatea religioasă, despre impactul nefast asupra copiilor atât de uşor de influenţat. Timp de aproximativ de 30 de minute, elevii care aşteptau să intre în clase au asistat la un monolog al episcopului, fără a putea obiecta sau fără a se putea sustrage deoarece urmau să intre în clase alături de profesori.[7]

2. Încălcarea caracterului facultativ al educaţiei religioase

Conform Legii învăţământului, Religia are caracter de disciplină facultativă. Textul legii este însă insuficient de precis, ceea ce îngreunează opţiunile în privinţa alegerii acestei discipline, mai exact în privinţa renunţării la frecventarea orelor acestei discipline.

Ambiguitatea legislativă este continuată şi în unele acte normative cu caracter de lege, prin care se atentează la mecanismul de asigurare a libertăţii religioase. Astfel, Ordinul nr. 3670/17.04.2001[8] cu privire la aplicarea Planurilor-cadru de învatamânt pentru liceu în anul scolar 2001-2002, în contradicţie cu Legea învăţământului (art. 9), anulează caracterul de disciplină facultativă pentru disciplina Religie:

(…) Luând în considerare faptul că învăţământul din România trebuie sa contribuie la formarea la elevi a unei personalitati active, motivate si creative, capabile de opţiune si de decizie, Ministrul Educaţiei şi Cercetării dispune:

(…) Art.5. Conform art. 9 din Legea învăţământului, "planurile-cadru ale învăţământului primar, gimnazial, liceal şi profesional includ Religia ca disciplină şcolară, parte a trunchiului comun. Elevul, cu acordul parinţilor sau al tutorelui legal instituit, alege pentru studiu religia şi confesiunea. La solicitarea scrisă a parinţilor sau a tutorelui legal instituit, elevul poate să nu frecventeze ora de religie". În aceasta ultima situatie, elevul îşi va alege, în locul disciplinei Religie, o disciplină opţională.

În unele dintre anexele Ordinului Ministrului Educaţiei se prevede[9], printr-o notă sub un tabel că "elevii care nu studiazã Religia îşi vor completa, în mod obligatoriu, schema orară cu un opţional ales în urma procesului de consultare".

            Deşi invocă, în preambulul Ordinului, "formarea unei personalităţi capabile de opţiune şi decizie", Ministrul Educaţiei şi Cercetării, printr-o notă în subsolul unui tabel, care contrazice chiar Legea învăţământului, restricţionează libertatea religioasă: dacă un/ o elev/ elevă (la solicitarea scrisă a părinţilor…) va dori să nu mai frecventeze orele disciplinei Religie (să presupunem ca şi-a schimbat religia) la mijlocul semestrului al II- lea, nu va putea să-şi mai aleagă un opţional, ceea ce va determina continuarea disciplinei Religie, împotriva dorinţei (şi a voinţei) legitime a elevului/elevei.

Intenţia de anulare a caracterului de disciplină facultativă de către ministrul Educaţiei şi Cercetării se regăseşte, cu aplicare în anul şcolar 2005-2006, în Ordinul Ministrului Educaţiei, nr. 5718/22.12.2005. Articolul 14 al Ordinului stabileşte:

În conformitate cu art. 9 din Legea învăţământului 84/1995, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, “(1) Planurile-cadru ale învăţământului primar, gimnazial, liceal şi profesional includ Religia ca disciplină şcolară, parte a trunchiului comun. Elevul, cu acordul părinţilor sau al tutorelui legal instituit, alege pentru studiu religia şi confesiunea. (2) La solicitarea scrisă a părinţilor sau a tutorelui legal instituit, elevul poate să nu frecventeze orele de religie”. În această ultimă situaţie elevul îşi alege, în locul disciplinei Religie, o disciplină opţională.

Prin ordinul său, ministrul Educaţiei şi Cercetării doreşte să schimbe legea – aşezată ierarhic mai sus –, chiar într-un mod care afectează libertatea de conştiinţă a copilului.

O situaţie de încălcare a reglementarilor valabile în scopul asigurării unei poziţii întărite a Bisericii în sistemul şcolar, cu sprijinul autorităţilor publice, constă şi în scoaterea la concurs, în fiecare an[10], a posturilor titularizabile pentru disciplina Religie. Pentru a putea fi oferită spre titularizare, în condiţiile legii, o catedră trebuie să prezinte garanţia viabilităţii pentru o perioadă de cel puţin 4 ani. Mai mult decât atât, conform Metodologiei, nu pot fi oferite spre concurs catedrele pentru discipline opţionale.

Conform legii, disciplina Religie are caracter de disciplină facultativă, deci nu poate fi titularizabilă (decât ilegal). Pentru garantarea libertăţii religioase în acord cu reglementările internaţionale[11] - care au precedenţă în raport cu legea internă - şi cu Constituţia României, este exclusă presupoziţia viabilităţii unei catedre pentru disciplina Religie. Oricând o persoană sau mai multe îşi pot schimba religia sau pot renunţa la participarea la orele de educaţie religioasă.

Din interviurile realizate luate de SLC în diverse şcoli şi licee din Buzău, reiese şi că 90% dintre elevele/ elevii intervievate/ intervievaţi nu ştiu că ora de religie este facultativă, putând fi încheiată situaţia şcolară fără a se alege o altă disciplină în loc. Nici cadrele didactice nu dovedesc o cunoaştere a legislaţiei în acest domeniu, deşi cadrele didactice care au şi rol de diriginte/dirigintă sunt obligate să informeze copiii şi părinţii cu referire la caracterul faultativ al disciplinei Religie. Nici conducerile şcolilor nu cunosc problematica sau în cazurile în care o cunosc nu transmit informaţiile în mod suficient de pertinent. Nici la nivelul inspectoratelor şcolare lucrurile nu sunt suficient clarificate. Astfel, într-un articol publicat în revista Glasul adevărului, nr. 140/2005, cu referire la educaţia religioasă în şcolile publice din România, autorul menţionează că "învăţământul religios nu este facultativ, ci OBLIGATORIU" şi se semnează Pr. Prof. Dr. Paul Negoiţă, Inspector şcolar de Religie Buzău.

Titularizarea catedrelor de Religie are ca scop şi efect asigurarea unor poziţii întărite a reprezentanţilor Bisericii în şcoli. Numai cadrele didactice titulare pot concura pentru posturile de directori ai unităţilor de învăţământ. Totodată, statutul de cadru didactic titular oferă posibilitatea de a ocupa funcţii de şef de catedră sau de membru în diverse comisii. Solidaritatea pentru Libertatea de Conştiinţă a luat cunoştinţă de cazuri în care, deşi în conflict de interese, profesori de Religie-preoţi au intenţionat să candideze pentru posturile de directori ai unităţilor de învăţământ[12].

O problemă specifică este ridicată de învăţământul teologic. În alin 3 al art. 9 din Legea 84/1995, republicată în 1999, se prevede ca, la cererea cultelor recunoscute oficial de stat, organizarea învăţământului teologic specific pregătirii personalului de cult şi activităţii social-misionare, în subordinea Ministerului Educaţiei şi Cercetării, se face "proporţional cu ponderea numerică a fiecărui cult în configuraţia religioasă a ţării, potrivit recensământului oficial reactualizat".

Această restricţie[13] nu este corect justificată întrucât, pe de o parte, în cadrul recensământului, la întrebarea privind religia "răspunsul nu este obligatoriu. Cel care este întrebat poate să declare religia de care aparţine, poate să declare că este ateu sau poate să spună că este o problemă personală – şi atunci se va considera nedeclarat. Adică, spre deosebire de celelalte întrebări, are dreptul de a nu răspunde la această întrebare"[14].

 De asemenea, pe coperta I a formularului pentru recensământ, 2002, este trecută menţiunea "Cetăţenii au obligaţia de a furniza recenzorului informaţii complete şi corecte", iar la capitolul IV: Date privind persoanele înregistrate în gospodărie, la pct. 17. Religia, există doar două rubrici (Ortodoxă şi Altă religie) fără a fi specificată şi posibilitatea neapartenenţei la una dintre religii.

În interviurile realizate cu recenzori, aceştia au declarat SLC că au existat persoane care nu ştiau ce să răspundă la întrebarea privind religia sau persoane care dădeau răspunsuri de tipul "treceţi ce este toată lumea", sau "treceţi ce au zis şi ceilalţi"[15]. (...)

Contact:

Emil Moise - 0747034431